- Luni- Vineri 09:00 - 17:30
- Sambata - 09:00 - 14:00
- +4 0723 521 287
- office@ahpizoterm.ro
- Hunedoara
- Romania
Istoria Spumei Poliuretanice - AHP IzoTerm
Poliuretanii – Descoperirea unui geniu
Poliuretanii au fost inventati inca din anii 1930 de profesorul Dr. Otto Bayer (1902-1982). Exista diferite tipuri de poliuretani, care arata si se simt foarte diferit unul de celalalt. Sunt utilizate intr-o diversitate de produse, de la acoperiri si adezivi pana la talpi de pantofi, saltele si izolatii din spuma. Cu toate acestea, chimia de baza a fiecarui tip este in esenta aceeasi.
Utilizarea pe scara larga a poliuretanilor a fost vazuta pentru prima data in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand au fost utilizati ca inlocuitor pentru cauciuc, care la acea vreme era costisitor si greu de obtinut. In timpul razboiului, au fost dezvoltate si alte aplicatii, implicand in mare masura acoperiri de diferite feluri, de la finisaje pentru avioane pana la imbracaminte rezistenta.
Pana in anii 1950, poliuretanii erau utilizati in adezivi, elastomeri si spume rigide si, in ultima parte a aceluiasi deceniu, spume de amortizare flexibile similare celor utilizate astazi.
Deceniile urmatoare au cunoscut multe dezvoltari ulterioare si astazi suntem inconjurati de aplicatii de poliuretani in fiecare aspect al vietii noastre de zi cu zi. In timp ce poliuretanul este un produs cu care majoritatea oamenilor nu sunt prea familiarizati, deoarece este in general ,,ascuns” in spatele capacelor sau suprafetelor din alte materiale, ar fi greu de imaginat viata fara poliuretani.
Cum a ajuns sa fie folosita spuma pe santiere?
Astazi, spuma poliuretanica este un material permanent pe orice santier; cu toate acestea, au durat multi ani pana cand spuma de constructie a ajuns acolo unde este astazi. Pana la inceputul anilor 1970 a fost posibila numai prelucrarea industriala a spumei poliuretanice. Apoi s-a descoperit un dispozitiv de dozare care a permis utilizarea lor direct pe santiere.
Trei inventii pentru santiere
In principiu, au fost necesari trei pasi pentru aceasta: in primul rand, chimistii au venit cu o formula de poliuretan care nu avea nevoie de un al doilea intaritor chimic pentru ca acesta sa se intareasca; PU s-ar putea pur si simplu sa se intareasca atunci cand a intrat in contact cu umiditatea normala din aer. Aceasta a fost nasterea spumei monocomponente (spuma PU 1C).
Al doilea pas a fost dezvoltarea unei supape prin care poliuretanii vascosi puteau fi presati fara a infunda imediat supapa.
Si, in sfarsit, trebuiau dezvoltati aerosoli potriviti care sa aiba patru functii:
Pentru a lichefia prepolimerul din cutie,
Pentru a o presa din cutie cu presiune,
Pentru a se asigura ca spuma s-a extins dupa aplicare
Pentru a garanta ca spuma intarita a avut o structura cu pori fine si uniforma.
De atunci, cutiile de spuma de constructie au devenit indispensabile pe santiere. Aproximativ 80% din toate ferestrele si usile sunt montate si izolate astazi cu spuma poliuretanica. Numeroase deschideri din cladiri sunt sigilate cu aceasta spuma. Din punct de vedere tehnic, spumele de asamblare in cutii sub presiune au fost imbunatatite continuu. Producatorii le-au adaptat la diferitele domenii de aplicare.
O astfel de istorie de lunga durata a spumei poliuretanice a fost realizata doar prin standardele inalte consecvente ale industriei. Pentru a mentine productia de produse din spuma de inalta calitate, spuma poliuretanica a trecut si continua sa fie supusa unei game de procese de testare dinamica.
Totul incepe cu un test de baza de ,,oboseala prin flexibilitate”, prin care durabilitatea materialului este calculata prin compresii si actiuni repetitive, inainte de a trece la teste mai complexe, cum ar fi ,,histereza”, care masoara cat de bine isi recapata o spuma forma initiala odata deformata. Gama de teste este infinita, variind de la rezistenta la forfecare si rupere cu role, pana la rezistenta si flux de aer.
Evolutia spumei poliuretanice (1950 – prezent)
ODP, potentialul de epuizare a ozonului este cantitatea relativa de degradare pe care o pot provoca compusii chimici stratului de ozon.
GWP, potentialul de incalzire globala este masura cantitatii de caldura retinuta in atmosfera de un gaz cu efect de sera, in raport cu dioxidul de carbon.
Intre anii 1950 si 1980, se folosea prima generatie de poliuretan, care avea un potential de epuizare a ozonului = 1.0 (ODP), iar potentialul de incalzire globala = 4.750 (GWP), cifre enorme care daunau intregii planete. Ulterior, pe parcursul anilor 1980-1990, aceste cifre au scazut la ODP = 0.12, iar GWP= 725, scoruri mult mai bune decat in deceniile anterioare.
Cu toate acestea, primele doua generatii de spuma poliuretanica au fost doar fundatia a ceea ce urma sa devina aceasta in urmatoarele doua generatii, respectiv generatia a treia (2000-2019), cu scor ODP = 0.0, iar GWP = 725, si a patra generatie (2020-prezent), cu ODP = 0.0, iar GWP = < 5.0.
La AHP IzoTerm, folosim doar spuma poliuretanica de generatia a patra, spuma care nu dauneaza mediului inconjurator si nu grabeste incalzirea globala.
AHP IzoTerm este partener autorizat al Huntsman Building Solutions.
2 Replies to “Istoria Spumei Poliuretanice”
Exceptional reading.
coupons for cialis 20 mg Counts were input into R and RNA sequencing analysis using DESeq2